Primăvara vine cu The dAdA!

ATENȚIE! Este interzisă reproducerea, preluarea și/sau modificarea tuturor informațiilor prezentate în acest material-interviu sub formă de text, imagine, fișier audio/video, fără acordul meu și fără a preciza sursa: Diana’s Music & Culture Blog https://musicandcultureblog.wordpress.com

A venit primăvara!!! Teoretic, fiindcă practic se pare că mai avem puțin de așteptat până când ne vom bucura de soare și căldură.

Nu e căldură afară, dar e destulă în suflete! O primăvară frumoasă și plină de sănptate și iubire vreau să urez și eu tuturor doamnelor și domnișoarelor pentru că de astăzi începe o săptămână plină de sărbători dedicate lor. Dar începe și o săptămână plină, plină de surprize aici, pe Diana’s Music & Culture Blog! 😀

Mâine veți afla mai multe detalii despre surprizele zilnice pe care vi le pregătesc. Acum cred că ar fi cazul să exemplific puțin, nu? Așadar, primul cadou adus de primăvară vine de la patru băieți tineri, frumoși și extrem de talentați. Septimiu, Bob, Mihai și Theo, adică trupa The dAdA vor să vă transmită ceva drăguț de ziua voastră, fetelor.

The dAdA -Bob, Septimiu, Theo, Mihai (stânga-dreapta)

Pe lângă surpriza de la finalul acestui articol, vă anunț că dacă aveți răbdare să citiți interviul cu băieții, nu numai că vă veți distra de minune, dar veți putea afla mai multe detalii despre ei și despre modul în care percep bărbații, în general, săptămâna 1-8 martie. Băieții au fost generoși și cu blogului meu. Mai exact, au dat detalii în exclusivitate pentru Diana’s Music & Culture Blog despre filmarea primului lor videoclip, marca HaHaHa Production.

V-am făcut curioase? 🙂 Enjoooy!

Diana: Salutare, salutare! Mă aflu alături de băieții de la trupa The dAdA. Mai exact:

Septimiu: Voce și chitară.

Theo: Chitară și câteodată voce.

Mihai: Chitară bass.

Bob: Tobe.

 

Diana: Ce părere aveți voi de sărbătorile astea aduse de primăvară, gen 1, 8 martie?

Mihai: Ne plac sărbătorile de la începutul lunii martie. Eh, ne plac nouă mai puțin, fetelor mai mult. E un moment frumos în care să oferim și noi niște cadouri fetelor. În principiu, pentru muzicieni sunt frumoase sărbătorile astea pentru că odată cu primăvara încep concertele și mai faci rost de niște bănuți, dar propriu-zis, da, ne plac sărbătorile pentru că ele reprezintă un prilej pentru a oferi cadouri persoanelor iubite, după o iarnă urâtă.

Septimiu:  Persoanelor iubite și nu numai.

Diana: Ah, deci și din obligație?

Septimiu: Nu, din plăcere.

 

Diana: Vreau să știu care este primul cuvânt care vă vine în minte când spuneți sau auziți „femeie”?

Mihai: Primul cuvânt? Pff, n-aș putea să-ți spun chiar primul cuvânt. Al doilea cuvânt: eleganță.

Septimiu: Mie îmi vine viață. Pentru că femeile ne dau viață. Mamă, în general.

Mihai: Deci când spui „femeie” îți vine „mamă” în minte. Numai mama e femeie.

Septimiu: Nu, nu, nu. Orice femeie poate să fie „mamă”.

Theo: Ispită.

Bob: Sex.


Diana: Cine sunt sărbătoritele voastre săptămâna asta?

Septimiu: În primul rând, iubita mea, Alexandra. Apoi, colega de apartament, Raluca, mama, bunica, mătușa, tu.

Mihai: La mine e mai clar. Nevastă-mea. Bine, nu suntem căsătoriți încă, dar urmează să ne căsătorim și așa îi zic eu. Mama și după aceea cine se mai nimerește prin preajmă. Deși anul ăsta, s-ar putea să fie mai greu, că e cu criza.

Septimiu: Acum, nu fi zgârcit! Că un mărțișor e trei lei.

Mihai: Glumeam, glumeam. Așa e.

Diana: Eh, acum se găsesc și cu 50 de bani.

Septimiu: Ah, da? Uite, mi-ai dat o idee. Oricum, actul în sine contează.

Mihai: Da, întotdeauna actul, ăăă, gestul.

Septimiu: Și ăsta e un act, de a dărui ceva cuiva.

Mihai: Patalamáua. (n.m.: diplomă)

Theo: Familia și colegele de muncă, fostele iubite.

Diana: Și fostelor iubite?

Mihai: El dă retroactiv.

Theo: Unora.

Septimiu: El are foarte multe…

Mihai: Foste iubite.

Septimiu: Nu, mărțișoare de oferit.

Diana: Și tu, Bob?

Bob: Pomeni, colive, nu stau să le înșir. (râde) Sunt mai multe pomeni, cred că o să mai tai din ele.

 

Diana: Ce cadouri aveți de gând să le faceți? Tradiționalul mărțișor sau și ceva în plus?

Septimiu: Eu cred că se exagerează cu ceva în plus pentru că mărțișorul este simbolul primăverii și este cel mai frumos cadou pe care îl poate primi o fată de 1, 8 martie.

Theo: Un mărțișor, un ghiocel, o măslină, o atenție.

Mihai: Ca să-ți răspund la prima întrebare, nu prea sunt de acord cu sărbătorile astea. (râdem cu toții). Știi, uite, îmi place la moldoveni, acolo de unde este Septimiu, că primesc și băieții mărțișoare.

Septimiu: Da, de 1 martie primesc bărbații mărțisoare, iar pe 8, femeile. Eu știu că în generală aveam pieptul plin de mărțișoare.

Mihai: Și într-o lume în care reprezentantele sexului frumos sunt tot mai feministe, eu cred că ar trebui să susțină și ideea asta, nu numai ce le convine lor.

Diana: Ajungem imediat și la subiectul ăsta. Pentru ce sunteți voi recunoscători femeilor?

Mihai: Pentru că suntem, că existăm.

Theo: Pentru multe suntem recunoscători.

Septimiu: Așa cum ziceam și mai devreme, de mame, pentru că ne dau viață. Și nu numai.

Theo: Ne ispitesc zi de zi să facem numai tâmpenii. (râde)

Mihai: Le mulțumim că ne inspiră și cântecele și…

Septimiu: Că sunt aproape de noi tot timpul, că ne gătesc foarte bine, că știu să ne aline durerile, să ne asculte.

Mihai: Bine, pe de altă parte știu să ne și agite așa, un pic.

Septimiu: Acum, hai să nu le dăm toate creditele, că și fără bărbați…adică, na, e congruența aia.

Mihai: Yin și Yang.

Diana: Că vorbeam de bărbați. De Ziua Bărbatului nu prea se pomenește, în general.

Septimiu: Există Ziua Bărbatului?

Theo: Da, e pe 5 mai.

Diana: Da, așa s-a stabilit oficial. A fost o campanie a unei companii de bere.

Septimiu: Eu știam ceva de 9 martie, când este o sărbătoare cu 40 de sfinți și se beau 40 de pahare.

Diana: Sunt 44. Mucenicii.

Septimiu: Asta e. Sunt 44 de păhărele care trebuiesc băute. Eu zic că asta este adevărata Zi a Bărbatului.

Mihai: Da, după 8 martie. Pentru fiecare mărțișor dat, pac câte un păhărel.

Septimiu: Eu cred că din interviul ăsta o să reiasă că femeile sunt minunate și toți bărbații sunt niște cretini.

Diana: Nu, nu. Stați liniștiți. Să știți că și la voi se gândește cineva, așa că pe data de 9 martie o să aveți o surpriză aici, pe Diana’s Music & Culture Blog.

Septimiu: Vom primi 40 de păhărele!

Mihai: 44 x 4!

Mihai: Eh, femeilor le place să spună că ele au doar două sărbători pe an și că în rest, bărbatul se sărbătorește în fiecare zi. De genul: „Eu fac totul prin casă, tu nimic. Așa că am și eu dreptul la două zile pe an în care să fiu alintată.”, după care își aduc aminte că e și Valentine’s Day și Dragobetele, când am observat că mai mult bărbații se zbat să cumpere cadouri, femeile mai puțin. Una peste alta, da, Ziua Bărbatului există pe 5 mai, dar nu e neapărat o zi, e mai mult un pretext de a vinde bere, de a mai organiza un eveniment, unde să mai cânte anumite formații.

Septimiu: Da, dar eu știam că ziua de 8 martie e Ziua Mamei, nu a Femeii.

Mihai: Nu, e Ziua Internațională a Femeii.

Septimiu: Eu știam că e Ziua Mamei, iar 1 martie, prima zi de primăvară, nu neapărat o sărbătoare.

Diana: Da, dar s-a transformat…

Septimiu: Tot în Ziua Femeii.

Mihai: Pentu că acaparează tot femeile. 🙂

Diana: Vreau să aflu dacă voi vă ajutați iubitele, mamele la treburile casnice.

Mihai: Eu da. Pe mine m-a pus nevastă-mea, că înainte nu făceam treburi din astea. Aaa, eu nu spăl vase. Deci asta chiar nu. Dar mai toc și eu niște legume, mai spăl, mai dau cu aspiratorul.

Septimiu: Eu sunt nevoit să fac chestia asta, fiindcă nu pot să o las pe Alexandra să facă totul singură. Ne împărțim sarcinile. Ea e mai mult pe partea asta, de mâncare. Eu nu știu să fac decât pui la cuptor și cartofi prăjiți.

Theo: Și ciuperci pe grătar!

Septimiu: Da, e și greu să le faci! Dar să știi că îmi ies bine! În rest, cu treburile casnice, facem cu rândul. O dată ea, a doua oară tot ea. (râde) Nu, glumesc.

Mihai: Eu cred că aici nu depinde de bărbat, ci mai mult de femeie.

Diana: Deci sunteți de acord că e mai bine ca o femeie să pună piciorul în prag de la început , fiindcă așa cum te învață, așa te are.

Băieții: Daaa!

Diana: Să trecem puțin și la muzică. La ce să ne așteptăm de la trupa The dAdA în perioada următoare? Știu că urmează să filmați un clip și că nu vreți să dați nimănui prea multe detalii despre el,  deocamdată.

Septimiu: Uite așa, ca exclusivitate pentru blogul tău, îți spun că vom scoate două clipuri. Acestea vor merge în paralel, unul pe Youtube, iar celălalt pe posturile tv de specialitate, sperăm.

Diana: Piesele care vor beneficia de videoclipuri sunt din cele pe care le știm deja de pe contul vostru de Youtube?

Septimiu: Nu, sunt două piese pe care nu le puteți auzi niciunde.

Mihai: Doar dacă veniți la concerte.

Septimiu: Da, cei care au fost la concerte le știu. O să fie o surpriză, oricum. Putem să-ți mai spunem că una e în română și alta în limba engleză.


Diana: Cât de importantă este pentru voi promovarea online?

Theo: Momentan, este singurul mod de promovare pe care îl folosim. E foarte importantă.

Septimiu: E cea mai importantă.

Mihai: Internetul este viitorul industriei mediatice, nu neapărat muzicale. Așa și cu promovarea online. Noi nu stăm foarte bine cu treaba asta, dar o să ne perfecționăm. Bine, avem o echipă în spate care o să se ocupe și de promovarea online și sunt oameni cu destulă experiență, cei de la HaHaHa Production. Asta în momentul în care va demara efectiv proiectul The dAdA și ceea ce înseamnă The dAdA, fiindcă el nu a demarat încă, suntem la mostre, dacă vrei: concerte, câteva piese, dar proiectul va demara. În momentul acela, atenția se va concentra în direcția promovării și evident că va include și o puternică promovare online.

Diana: Un album, pe când?

Mihai: Un album este destul de departe.

Septimiu: Nu, e o discuție care nu-și are locul acum, dar probabil că după ce vom vedea reacția și după ce ne vom lansa, după ce vom face primii pași, atunci vom vorbi și de album. Deocamdată, hai să ieșim la suprafață! 🙂

Mihai: În principiu, formațiile, în mod normal, ar trebui să scoată, din punctul nostru de vedere, un album destul de rar. Era obișnuința la noi în țară, de a scoate cântecul și albumul, cântecul și albumul. Un album, ca să se poată vinde, să fie susținut și să devină până la urmă un bestseller, să aibă succes de box office, trebuie susținut de foarte multe piese de pe album. Și exemplul ăsta cred că deja poate să-l dea Smiley, care nu mai scoate album după album, dar lansează una-două-trei-patru piese, hit-uri, că asta sunt, după care le pune pe un album. Acum, noi vrem să surprindem, să venim și cu a doua și cu a treia, să ne consolidăm poziția și abia după aceea să venim cu un album. Evident că de lansat vor fi lansate LP-uri, single-uri, dar albumul propriu-zis, albumul album, probabil că îl vom lansa după ce ne vom face cunoscuți cu vreo două-trei piese, cel puțin.

 

Diana: Eu am o mare curiozitate, pentru că îmi plac foarte mult cei de la HaHaHa și tot ce fac ei. Cum ați ajuns voi la HaHaHa?

Mihai: Ei au ajuns la noi. De fapt, Smiley.

Septimiu: „Ei au ajuns la noi!” Mi-a plăcut asta! (râde)

Mihai: Am avut un concert la un moment dat în Music Club, unde au venit destul de multe vedete, printre care și Smiley, pe care îl invitasem noi, fiindcă îl știam de dinainte. Am mai colaborat cu el și cu Moga. Și a venit la concertul nostru, cu Laura și cu fratele lui și s-a simțit foarte bine. Adică, el cred că s-a simțit cel mai bine din sală. Dansa, cânta cu noi și după aceea a venit în backstage și ne-a zis: „Băi băieți, vreau să mă ocup eu de voi!”.

Spetimiu: Da, ne-a propus o colaborare, pe care bineînțeles că nu puteam să o refuzăm.

Diana: A fost, că vorbeam mai devreme de conjuncturi, o conjunctură de așa natură.

Septimiu: Da, a fost o conjunctură fericită!

Mihai: Exact. Noi am cântat cu mai multă lume înainte și cred că, în momentul ăsta, am făcut cea mai bună alegere.

Septimiu: E cea mai bună alegere pentru că sunt foarte serioși și, pe lângă asta, sunt profesioniști.

Diana: Fac treabă de calitate, se și promovează foarte bine.

Septimiu: Da, și la ora actuală sunt cam No. 1 în România.

Mihai: Probabil că și ei simțeau nevoia unei formații rock. Au reușit să creeze deja cel mai tare label din România, iar pentru asta trebuie să ai toate stilurile muzicale. Și au house, au hip-hop, au dance, au pop, trebuiau să aibă și o formație rock.

Septimiu: Și ne-au ales pe noi!

Diana: Felicitări!

Băieții: Mulțumim!

 

Diana: Ce vă inspiră? Cum vă compuneți voi melodiile? Lucrați și cu băieții de la HaHaHa de pe partea de compoziție?

Mihai: Da, lucrăm și cu ei. În principiu, o piesă pleacă de la noi, din sala de repetiții. După, trece prin filtrul HaHaHa Production. Cel puțin cea pe care urmează să o lansăm este produsă de Smiley și de echipa de acolo.

Septimiu: Le mulțumim pe această cale. Profităm de ocazie să o facem oficial! 🙂

Mihai: Deci, da, procesul compozițional este destul de complex. Ce cântăm acum în concerte sunt piese pe care noi le-am compus la sala de repetiții, dar care oricum, înainte să fie lansate oficial pe piață vor suferi anumite modificări.

Septimiu: E mult spus modificări. Beneficiază de niște schimbări în bine!

Mihai: Oricum, în principiu, compusul se întâmplă la sală, ne adunăm și cântăm ce ne vine.

Septimiu: De obicei, totul pleacă de la o temă de chitară cu care vine Theo și de acolo se construiește. Stăm și lucrăm la voci. Înstrumentalul se face, de obicei, primul și după, găsim și linia de voce și dacă nu ne convine, facem din nou. Se mai întâmplă rar, să ne mai vină câte o idee și la bere, dar se întâmplă.

Diana: Inspirația e peste tot, nu?

Septimiu: Da. Oricum, știi foarte bine treaba aia cu 1% înspirație și 99% transpirație. E pe undeva adevărată pentru că, dacă vrei să compui, poți. Nu-ți trebuie neapărat inspirație și poate să iasă ceva bun deoarece te concentrezi, intri în starea necesară și atunci totul devine natural și chiar frumos.

Mihai: E foarte important să nu se mai facă atâtea confuzii. Există niște personaje muzicale, care s-au născut cu un talent aparte. Sunt foarte rare. Orice ar face, vin cu niște lucruri absolut inovatoare și foarte mișto. Marea masă de artiști trebuie să se supună și anumitor reguli ale pieței, reguli puțin greșit înțelese de alții. Sunt unii artiști care se cred artiști numai pentru că le-a venit o idee, de altfel, la prima mână, care sună puțin ciudat și atunci ei sunt necomerciali, deci sunt cool. Noi încercăm să îmbinăm lucrurile. Eu cred că procesul creației include mai multe lucruri, nu numai inspirația, cum zicea el, ci și ideile, care, în mod normal, nu vin pur și simplu. Cine lucrează în publicitate știe ce este acela un brainstorming și știe că ideile vin în urma unui efort concentrat pe a le găsi.

Septimiu: Și în general, alea la prima mână nu sunt cele mai bune idei. Toată lumea spune că, nu domne, că îți vine prima mână. Nu. De obicei, cele la prima mână sunt ideile care dau startul creației. Rar se întâmplă să găsești la prima mână ceva bun.

Mihai: Noi avem foarte multe idei, care propriu-zis sună bine, să zicem, numai că renunțăm la ele pentru că poate nu ne reprezintă, poate că nu putem să le ducem în direcția pe care vrem noi să le-o dăm. În muzică poți să compui în jumătate de oră un cântec dacă vrei. Noi și acuma luăm o chitară și compunem într-o jumătate de oră un cântec și facem și versuri la el, nicio problemă. Dar asta nu înseamnă că e un cântec bun și nici că noi suntem mai artiști din punctul ăsta de vedere. De asta spun că sunt mulți ipocriți care se cred cool doar pentru că ei cred că sunt necomerciali. Noi nu vrem să fim necomerciali. Rage Against the Machine este o trupă cât se poate de comercială, se vinde foarte bine. Asta înseamnă să fi comercial.

Spetimiu: Metallica este iarăși o trupă foarte comercială.

Mihai: Și noi vrem să fim o trupă comercială și vom încerca să vindem și să facem lucrul ăsta exact cum fac Smiley și băieții de la HaHaHa Production, să creăm un produs care să se vândă, dar un produs de valoare!

Septimiu: Comercial, la ce mod… Nu la modul în care noi vrem neapărat să ne îmbogățim peste noapte, ci la modul în care să putem să acaparăm un public cât mai mare, care să înțeleagă mesajul nostru. Pentru că dacă vorbești pe limba lor, ei te înțeleg și e cel mai important.

Mihai: Și din punctul nostru de vedere, parcă ești mai artist când cânți cu 10 000 de oameni în față decât atunci când cânți cu 50, 40, 30 de prieteni. 🙂

Septimiu: E foarte ușor să faci un lucru complicat și să aduni 100 de oameni la concert, care să se uite la tine și care să nu-și dea seama despre ce cânți tu acolo sau ce se întâmplă, dar de rușine să spună: „Mamă, ce mișto sunt!”. Asta e mult mai ușor decât să faci o chestie simplă, frumoasă, care să ajungă la sufletul ascultătorului imediat. Acesta este cel mai greu lucru: să faci ceva simplu și pe înțelesul tuturor. Și e frumos pentru că, știți și voi, dintotdeauna eleganța și frumusețea constau în simplitate.

 

Diana: Cum v-ați descrie voi stilul muzical abordat?

Septimiu: La bază este rock. Eu prefer să spun că este un rock alternativ cu influențe reggae, garage, indie. Am încercat să ne categorisim oarecum, să găsim o nișă.

Mihai: Noi avem o mare problemă în a ne defini stilul. Am avut discuții între noi pentru că vrem să ne încadrăm într-o categorie, fiindcă lumea ne întreabă: „Voi ce cântați?” și e destul de dubios să nu știi ce să le răspunzi.

Diana: Se întâmplă chestia asta și la trupe mai mari. De exemplu, știu că într-un timp era o discuție și cu cei de la Linkin Park. La fel, îi întrebau și ziceau și rock, rock alternativ, cu un pic de rap și electronic.

Mihai: Păi da, pentru că și ei la un moment dat, au chiar și influențe house.

Septimiu: Totuși, Linkin Park au un stil al lor. Noi încă nu avem un stil al nostru. Stilul se creează după ce ai lansat piesele, pentru că abia atunci lumea poate să te categorisească.

Mihai: Oricum, și la formațiile mari din afară, cam al doilea, al treilea album e ăla de impact. Atunci s-au maturizat, atunci sunt ei în deplinătatea stilului muzical. Până atunci experimentează și noi experimentăm. Dar ușor, ușor, o să ne creăm nu doar un stil muzical, ci și o identitate și un concept în jurul nostru. Unul plin așa de energie, inventivitate și amuzament. Încercăm să fim altfel printre atâtea subiecte triste, parcă mai trebuie să mai și râdem, nu?

Toți: Daaa!

Mihai: Și la asta se pricep românii cel mai bine. 🙂